Potopul care ne-a luat speranța! Nu este prima dată când Craiova este pusă la pământ de o ploaie torențială și, din păcate, avem prostul obicei de a uita repede.
Nu mai târziu de 2023, orașul s-a confruntat cu un episod asemănător. Atunci am ascultat aceeași placă, la același patefon: „Canalizarea nu poate face față unui volum atât de mare de apă.”
Am înțeles explicația. Însă ce s-a făcut în acești trei ani pentru îmbunătățirea sistemului de canalizare? Măcar la nivel de proiecte, de planuri, de strategii care să arate că există preocupare și viziune pentru viitor.
Să vedem câteva schițe, câteva studii, câteva investiții pregătite. Nici măcar atât nu am observat.
În schimb, am văzut un oraș luat de ape, imagini care aminteau de scenele surprinse în zonele afectate de fenomene extreme din Statele Unite, unde astfel de manifestări meteorologice devin tot mai frecvente.
Vorbim despre schimbările climatice mult mai puțin decât despre schimbările politice. Și totuși, efectele lor ne afectează direct viața de zi cu zi. Ar trebui să raportăm toate investițiile importante la această nouă realitate. Altfel, viitorul nu arată deloc încurajator.
Problema canalizării poate fi rezolvată. Nu peste noapte și nici fără costuri. Dar cu siguranță nu se va rezolva ignorând-o sau amânând-o la nesfârșit.
Va deveni o prioritate abia atunci când efectele vor fi atât de evidente încât nu vom mai putea da vina nici pe natură, nici pe Dumnezeu, nici pe destin.
Până atunci însă, continuăm să consumăm timp și resurse pe lucruri care trec precum fumul unei țigări, fără să lase nimic durabil în urmă.
Cel mai probabil, la următoarea ploaie puternică vom asista la același spectacol al lamentărilor și al explicațiilor repetate despre cât de nedreaptă este natura cu craiovenii.
În ultimele zile am citit zeci, poate sute de comentarii pe rețelele sociale. Unele aveau accente politice, altele administrative, iar
câteva încercau să privească problema în mod rațional: o cantitate atât de mare de apă este dificil de preluat într-un timp
scurt.
Poate. Dar atunci trebuie făcute calcule și prezentate soluții. Ploaia nu a durat câteva minute, ci aproximativ două ore. Un
interval care ridică întrebări legitime despre capacitatea infrastructurii existente și despre investițiile necesare pentru viitor.
Până când vom avea răspunsuri și soluții, fiecare episod de acest fel va aduce aceeași concluzie amară: orașul pare surprins de
fiecare dată de o problemă pe care o cunoaște de ani de zile. Iar asta nu mai poate fi pus doar pe seama vremii.