O investigație PressOne dezvăluie că ministrul Justiției, Radu Marinescu, și-a obținut titlul de doctor în Drept prin însușirea ilicită a muncii altor autori.
Analiza amănunțită a lucrării scoate la iveală un mecanism de plagiat grosier: pagini întregi traduse din autori străini sau preluate din tratate autohtone, fără nicio urmă de citare. În replică, ministrul invocă „erori de tehnoredactare” și „standarde diferite ale epocii”.
Într-o perioadă în care sistemul judiciar românesc traversează o criză de credibilitate, omul care deține cheile reformei, ministrul Radu Marinescu, se confruntă cu o acuzație care îi șubrezește integritatea morală. O analiză comparativă a tezei sale de doctorat, susținută în urmă cu un deceniu la o universitate de prestigiu din Capitală, indică faptul că peste 52% din conținutul lucrării este plagiat.
Peste jumătate din teza de doctorat a ministrului Radu Marinescu este plagiată
Investigația noastră a identificat cel puțin 130 de pagini (din totalul de 250) care nu reprezintă contribuția originală a doctorandului de atunci, Radu Marinescu. Metoda folosită este diversă, dar constantă:
-
Traduceri „la negru”: Capitole întregi despre jurisprudența europeană sunt traduceri fidele ale unor articole publicate în reviste de specialitate din Franța și Germania, fără ca autorii reali să fie menționați în bibliografie sau în note de subsol.
-
Plagiat prin mozaic: Fragmente din tratate clasice de drept civil sunt amestecate pentru a crea iluzia unei sinteze personale, însă structura argumentației rămâne identică cu cea a surselor originale.
-
Auto-plagiat nesemnalat: Ministrul a preluat masiv și din propriile sale lucrări de licență și master, practică permisă doar dacă este menționată explicit, lucru care lipsește în acest caz.
Cum se apără Radu Marinescu: „Un atac politic”
Contactat de PressOne pentru a comenta dovezile prezentate, ministrul Justiției a respins acuzațiile de furt intelectual, catalogând investigația drept „o încercare de destabilizare a Ministerului în plin proces de reformă”.
Într-un punct de vedere trimis redacției, Radu Marinescu susține:
„Teza mea de doctorat a fost verificată la momentul susținerii și
a trecut prin toate filtrele academice de atunci. Dacă există
similitudini, acestea sunt rodul unor erori de tehnoredactare sau
ale faptului că, la acea vreme, normele de citare nu erau atât de
stricte ca astăzi.
Nu am avut niciodată intenția de a-mi însuși munca altcuiva, iar
lucrarea conține viziunea mea proprie
asupra evoluției dreptului românesc.”
Mai mult, ministrul a sugerat că softurile anti-plagiat moderne ar da „erori de
interpretare” atunci când analizează texte juridice care folosesc termeni tehnici
standard sau citate din legi.
Cazul lui Radu Marinescu nu este singular în politica românească, dar greutatea
portofoliului pe care îl conduce face ca acest scandal să aibă implicații profunde. Ministrul
Justiției este cel care avizează legi, numește procurori și veghează la respectarea legalității.
„Nu poți cere magistraților să fie integri când tu însuți ai trișat la cel mai înalt nivel
academic. Justiția nu se poate baza pe un fundament de furt,” declară pentru PressOne un
reprezentant al asociațiilor pentru integritate academică.
Dovezile urmează să fie înaintate oficial către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor,
Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU). Dacă verdictul de plagiat va fi
confirmat, Radu Marinescu riscă nu doar pierderea titlului de doctor, ci și o presiune politică
uriașă pentru a părăsi Guvernul.
Până la ora publicării acestui articol, universitatea unde a fost susținută teza nu a emis un
punct de vedere oficial cu privire la posibilitatea de a demara o anchetă internă.