La trei decenii de la caderea odiosului sistem comunisto-dictatorial al sotilor Ceausescu, anul 2019 a fost anul in care un alt dictator, ceva mai mic, a picat in urma numeroaselor derapaje la adresa democratiei castigate cu sange in ’89.
Este vorba de Liviu Nicolae Dragnea, un soi de dictator de categorie inferioara lui Ceausescu, dar cu potential ceva mai avansat.
Daca analizam putin perioadele si politicile duse de cei doi, vedem ca au urmat, pe cat se poate, cam aceiasi traiactorie. Ceausescu a creat clasa muncitoare. Dragnea a creat clasa bugetara. Ceausescu numea in functii publice tot felul de analfabeti, aceiasi pasi i-a urmat si tizul sau, Nicolae Dragnea.
Ambii anuntau la TV reconstructia Romaniei, ambii lasau sa se inteleaga ca sunt cei mai nationalisti si fac eforturi ca tara lor sa devina o locomotiva economica pe plan mondial.
Ambii isi faceau planuri politice pe zeci de ani, cel din urma batea campii cu un proiect pana prin anii 2040 sau dincolo de acest termen.
Ceausescu ura burghezime, Liviu Dragnea multinationalele.
Ceausescu avea o slabiciune pentru sectorul agricol, aceiasi si pentru Liviu Dragnea.
Asemanarile intre cei doi sunt multe si dovedesc gandirea unui dictator. Dictatura se naste sub aceste forme, indiferent de epoca, indiferent de perioada.
Ce putem spune ca finalul celor doi nu a fost acelasi, nici nu ar fi putut fi acelasi, deoarece micutul Dragnea a domnit o scurta perioada de timp, vreo doi ani si jumatate, fata de 25 de ani in cazul lui Ceausescu.
Dar daca oameni ca Liviu Dragnea vor mai fi promovati, girati de popor, avem ocazia sa ne intoarcem acolo de unde am plecat in urma cu trei decenii.